28 octombrie 2024. Consider "Iov" una dintre cele mai zguduitoare și mai frumoase cărți ale Sfintelor Scripturi. Iar omul "Iov" a devenit persoana biblică din Vechiul Testament pe care o admir cel mai mult. Omul "Iov" (nu am folosit la întâmplare această exprimare) este arătat așa cum este el - atât de... uman în trăirea suferinței... Nimic nu este mascat sau retușat. Cred că pot spune că Dumnezeu ne face martori la o introspecție a sufletului dreptului Iov, chemându-ne în intimitatea tumultului său. Suntem prezenți la cele mai înălțătoare și demne atitudini ale sale... dar și la clipele când Îl ia pe Dumnezeu la rost, în groapa neagră a deznădejdii, când ajunge să blesteme ziua în care s-a născut... Totuși, Dumnezeu îl ascultă din prima clipă, deși rămâne o vreme tăcut și aparent insensibil... și îl iubește pe Iov și în atitudinilele sale cele mai condamnabile. La final, îl mustră aspru și îl trezește la realitate... dar îl asigură de dragostea Lui. Îi recunoaște nevinovăția înaintea "judecătorilor" săi și îi redă binecuvântarea... sau, mai bine spus, îl răsplătește pentru devotamentul său față de credința în impecabilitatea Caracterului Lui Dumnezeu. Citind din nou unele pasaje din cartea Iov, mi-am amintit de momentele când, în urma unui micuț studiu personal asupra caracterului lui Iov, în inima mea s-au născut unele întrebări... Mă minunam cum Dumnezeu îl privea pe Iov cu atâta îngăduință și iertare... și câtă glorie i-a dovedit înaintea celor ce, în Numele așa-zisei "Dreptăți" cu care încercau să Îl "apere" pe Dumnezeu, l-au rănit peste măsură de mult pe cel nevinovat. Priviți câteva cuvinte ale lui Iov care ne fac părtași la zdrobirea sa: "Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra? Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi şi oricât de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat. Nevinovat! Sunt, dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa. Ce-mi pasă la urma urmei? Căci îndrăznesc s-o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat. Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…! Dar El râde de încercările celui nevinovat." (Iov 9:19-23) "Iată totuşi ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum ce aveai de gând: ca, dacă păcătuiesc, să mă pândeşti şi să nu-mi ierţi fărădelegea. Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea. Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat, îmi pui înainte noi martori împotrivă, îţi creşte mânia împotriva mea şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri. Pentru ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut! Aş fi ca şi cum n-aş fi fost, şi din pântecele mamei mele aş fi trecut în mormânt! Nu sunt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece de la mine şi să răsuflu puţin înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc, în ţara întunericului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adânci, unde domnesc umbra morţii şi neorânduiala şi unde lumina este ca întunericul!" (Iov 10:13-22) "Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu şi să spuneţi minciuni ca să-L apăraţi? Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?" (Iov 13:7-8) "Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea? Şi pentru ce n-aş fi nerăbdător?" (Iov 21:4) "Dumnezeu m-a aruncat în noroi şi am ajuns ca ţărâna şi cenuşa." (Iov 30:19) Ohhh, ce cuvinte... Și e doar puțin din zbuciumul adânc încercatului Iov. Da, acesta este Iov! Așa vorbește un om deznădăjduit de prea multă confuzie! Dumnezeu nu ne-a ținut departe ce aceste scrieri... și nu ne-a făcut să credem că Iov doar L-a binecuvântat și apoi a tăcut cu răbdare și cu deplină încredere până la revelarea realității. Și totuși, în final, după mustrarea aprigă ("Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere? Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveți." - Iov 38:2-3; "Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu, care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat? Vrei să nimiceşti până şi dreptatea Mea? Şi să Mă osândeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea?" - 40:2; 8), Dumnezeu îl dovedește drept în cuvântarea lui ("După ce a vorbit aceste cuvinte lui Iov, Domnul a zis lui Elifaz din Teman: Mânia Mea S-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine cum a vorbit robul Meu Iov." - Iov 42:7). Pentru mine acest fapt rămâne în continuare o minune a iubirii Lui Dumnezeu și un lucru la care am meditat și în ultimele zile... Mă gândeam că dreptul Iov, în ciuda unor lucruri dure pe care le-a exprimat verbal (desigur, fără a-L blestema pe Dumnezeu, ca dezicere de El), prin fidelitate, și-a demonstrat, atât prin cuvânt, cât și prin gestul lui eroic de lipsă de capitulare în numele iubirii pentru Dumnezeul Său, dorul suprem al inimii. Și voi încheia prin pasajul care atestă ultima idee, unul încărcat de speranță și de sete sfântă: "Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu." (Iov 19:25-27) Cred din inimă că sfinții sunt oameni ai slăbicunii, puternici prin Dragostea Minunii... mânjiți de propria deznădejde, dar spălați în Sângele Harului Domnului Isus. Așa ca Iov... Ca dreptul Iov, cel așa de iubit de Dumnezeu, așa de iertat, așa de glorificat...